Spațiile care schimbă vieți: Povești din Centrele de Resurse pentru joc și învățare din grădinițele Moldovei

Cu pași mici, dar siguri, o poveste frumoasă a prins contur în grădinițele din Moldova. Proiectul „Centrul de Resurse – Spațiu de Joc și Învățare” din care au făcut parte 150 de grădinițe din întreaga țară, implementat de Programul Educațional Pas cu Pas, cu sprijinul UNICEF și al Ministerului Educației și Cercetării al Republicii Moldova, a adus bucurie, curiozitate și învățare activă pentru mii de copii, educatori și părinți. Din nord în sud, din est în vest, grădinițele au devenit spații vii, unde cititul, jocul și emoțiile s-au împletit armonios.

Textele de mai jos redau doar o parte dintre vocile care au relatat, cu sinceritate și entuziasm, ce s-a întâmplat cu adevărat în aceste centre – din Bălți, Chișinău, Strășeni, Telenești, Sîngerei, Soroca și alte colțuri ale Moldovei.

Acolo unde poveștile prind viață

În grădinița nr. 1 „Spiriduș” din Bălți, copiii nu doar ascultă povești, ci le trăiesc. Fiecare sesiune de lectură este o aventură. Emoțiile sunt explorate, poveștile devin punți de comunicare, iar copiii, curajoși și sinceri, încep să-și exprime gândurile: „Eu sunt mare și pot singură!” a spus o fetiță inspirată de cartea „Mâinile care ajută”.

În IET nr. 6 din Sîngerei, educatoarele spun că centrul a devenit un spațiu unde copiii descoperă empatia, compasiunea și curajul de a privi lumea dincolo de ușa casei lor. „Este o lume nouă, colorată și sinceră. Copiii vin cu zâmbetul pe buze, nerăbdători să afle ce aventură le mai rezervă cartea zilei”.

Când părintele devine partener

Mulți părinți au intrat inițial cu ezitare în acest univers al kiturilor educaționale. În grădinița nr. 91 din Chișinău, educatoarele au transformat încurajarea în obicei: mese rotunde, mesaje viber, ateliere demonstrative. Astăzi, părinții povestesc că înțeg tot mai bine emoțiile copiilor lor.

La Bălți, în grădinița „Zâmbetul”, familiile au integrat jocurile în rutina zilnică. Cântecele din kituri sunt fredonate în drum spre grădiniță, albumele de activități devin subiecte de discuții în familie, iar copiii descoperă că și tații pot cânta.

Copilul care se transformă

„Curiozitatea prinde viață!” – spun educatoarele din Bălți. Iar în fiecare colț al Moldovei, se regăsește aceeași bucurie de a descoperi. Copiii au devenit mai comunicativi, mai siguri pe sine, mai empatici. Ei nu mai sunt doar beneficiari ai educației, ci actori implicați în propria devenire.

La Sîngerei, o familie vulnerabilă a reușit să-și integreze copilul cu surditate datorită activităților de la Centru. La Telenești, centrul este descris drept locul adorat de fiecare copil, iar la Soroca, el a devenit un model pentru alte grădinițe, vizitat cu admirație de alți educatori.

Provocări și lecții învățate

Desigur, nu a fost totul simplu. Uneori, timpul a fost prea scurt, iar graficul greu de respectat. Unii părinți au fost mai reticenți, iar copiii greu de motivat. Dar acolo unde a existat pasiune, educatoarele au găsit soluții: ateliere, mesaje personalizate, sesiuni demonstrative, activități adaptate. Iar rezultatele s-au văzut – în ochii copiilor, în vocile părinților, în creativitatea zilnică a educatorilor.

O rețea de povești vii

Această rețea de centre este mult mai mult decât un proiect. Este o poveste colectivă despre cum educația timpurie poate prinde rădăcini adânci atunci când e sprijinită cu grijă, pasiune și sens.

Ce am relatat mai sus sunt doar frânturi din sute de rapoarte venite din grădinițe din toată Moldova. Dar fiecare raport este o dovadă: atunci când punem copilul în centrul învățării, când părintele este partener, și când educatorul este inspirat și motivat, învățarea devine o poveste cu final fericit.